Scena politică românească s-a cutremurat mai ceva ca România la seismul din ’77. Pe Sindromul Stockholm, ne obişnuisem şi formasem o stare de complicitate cu PSD şi PNL. Te-ai fi gândit că tot ei ies. Că e blat între PSD şi AUR, ca să refacă scena din 2000. Că PNL pune pe Ciucă premier, dacă ajunge Ciolacu preşedinte. Adierea vântului a dat frunzele toamnei la o parte. De acolo au răsărit două elemente, cum apar ele după ploaie. Elena Lasconi, jurnalistă, care nu a avut legături cu Sistemul şi este un primar al unui oraş argeşan, şi Călin Georgescu, băiat de aur, metal preţios, tezaur scos din laboratoarele tehnologiei AI ale TikTok.
Băieţii de la Recorder ne-au făcut o radiografie artistică a celor 10 ani ai domniei tăcute a celui mai slab preşedinte al României, Excelenţa Sa, educatul, lucrul bun şi normalul domn Klaus Werner Iohannis. Băieţii de la publicaţia amintită ne-au arătat o pădure, acolo unde nişte Băieţi formează Înalta Poartă pe la care se sărută Inelul. Pădurea a decis? Poate ştiu ceva băieţii jurnalişti… şi ei tot de pe lângă pădure.
Ideea e că ne-au (in)dus în eroare. Reportajul este o diversiune. Ne-au făcut să-i urâm pe Ciolacu şi pe Ciucă, astfel să putem avea acces la alte opţiuni. Şi iată, după cum puteţi urmări, opţiunile. S-a produs Minunea. Pe tehnologie AI. Cel mai mare „10 August 2018” a fost aplicaţia chinezească TikTok. Cea care a detronat Facebook-ul, care l-a pus preşedinte pe turistul discret.
Şi totuşi, ne legăm de TikTok, pentru că de acolo îl ştim pe Georgescu, în mare parte, din ultimele două luni, cu precădere. Dar, folosindu-ne de inteligenţa naturală, ne gândim că, dincolo de o aplicaţie, sunt alte entităţi. Nu bate matematica cu literatura. Proza lui Georgescu nu a putut schimba regulile matematicii peste noapte. Nu au făcut-o geniile lumi, nu o va face nimeni. Însă o poate face un personaj demn de a ocupa un loc fruntaş în Biblie. Cineva care transformă apa chioară de 7, 10% în vin de peste 22%. Asta se numeşte: „operaţiune electorală specială”. Oamenii votează, alţii aleg. De ce Georgescu, cine îl vrea, pentru ce? Care e faza cu băiatul, care nici nu a avut cod de mandatar financiar? Georgescu nu este o soluţie, el este doar un glonţ direcţionat către clasa politică.
Cred, totuşi, că alegerile de ieri, dacă scoatem din calcul schema Pădurii, au fost un referendum penru a vedea clar ce vor românii şi Georgescu este un pixel albastru pus într-o imagine cu pixeli albi. Un iepuraş. Iar omul normal, românul bun, deschis Occidentului, să rămână preşedinte. Omul femeie, o blondă, cum îi place lui Băsescu. Pentru că… UE, NATO etc. Georgescu vrea lucruri care se opun politicilor cărora ne-am îngenunchiat încă din anii 2000. Ce vrea el, nu se poate. Nici comuniştii nu au făcut-o, poate nici băieţii care au zis că munca ne va face liberi. 24 noiembrie este un experiment social fără mască şi dezinfectant, chiar dacă viruşii sunt prin zonă.
De la pierzători nu cerem nimic. Dacă dânşii au de oferit onoare şi se simt, să ofere. Demisia e un gest de onoare, spre exemplu. Reformarea marilor partide este necesară de azi. Sondajele şi Exit-poll-urile ar trebui interzise din spaţiul public, ele să fie gogoşile din bucătăria partidelor. Sunt nişte prestări de servicii, care îl fac pe client să vadă ce vrea să vadă. Noi nu le cerem şi nu trebuie să fim beneficiarii lor. Cel mai important sondaj naţional e rezultatul alegerilor.
După 8 decembrie, revenim la normalul cu care am fost obişnuiţi. Dacă Georgescu nu este preferatul. Iar de va fi, lui Iohannis i-a luat 10 ani ca să ne dezamăgească. Georgescu o va face în primul mandat. Nu va putea îndeplini nicio promisiune. Vorbeşte frumos, are o voce masculină plăcută, pare „masculul alpha”, dar în faţa Înaltelor Porţi, trebuie să îşi lase capul (cum a făcut-o Mihai Pătraşcu) şi sabia (cum a făcut-o Ștefan Mușat).
E ciudat ce s-a întâmplat. Trebuie să ne revenim, zic!
Noapte bună, România!
