Într-un moment de disperare, judecătorul Romeo Petcan, vicepreședinte al Tribunalului Olt, a scris un mesaj sfâșietor pe pagina sa de socializare, prin care cere ajutorul pentru fiica sa de 19 ani, diagnosticată cu o boală cumplită.
Alexia Ștefania a terminat fiecare an școlar cu media aproape 10 și a fost admisă cu brio la Facultatea de Drept a Universității București, însă destinul în loc să îi ofere o viață de student fără griji, i-a dat o palmă dură: a fost diagnosticată cu „tumoră renală stângă”. Cum nu ar fi fost suficient diagnosticul stabilit la rinichi, medicii i-au spus tinerei că boala a evoluat și are metastaze pulmonare, diagnosticul la acest moment fiind de Sarcom Ewing sau Neuroblastom, un diagnostic foarte rar pentru vârsta ei.
Pentru a fi salvată Alexia are nevoie de ajutorul oamenilor. Orice sumă, oricât de mică, poate face diferența între viață și moarte. Ajutați-o pe Alexia să își continue viața de student și cariera în drept!
În acest scop au fost deschise două conturi umanitare pe numele Petcan Alexia Ștefania:
- RON: RO16RNCB0201183462980001
- EUR: RO86RNCB0201183462980002
Vă prezentăm mesajul integral postat pe retelele de socializare de judecătorul Romeo Petcan:
Salutare dragilor.
Simt nevoia să împărtășesc cu voi cea mai grea încercare prin care trec, de când sunt pe acest pământ. Înainte de data de 19 august mă consideram un om mai mult decât împlinit, pe toate planurile: familial, profesional, material, etc. Consideram că am totul și că am primit de la viață mai mult decât aș fi gândit. Totodată, întotdeauna am fost conștient că viața poate lua foarte rapid o întorsătură diferită, însă nu am gândit că totul se poate produce într-o clipă, viața putând lua o întorsătură la 180 de grade. În plan familial sunt căsătorit și am o fată de 19 ani (lumina ochilor mei), care a avut un parcurs normal pentru vârsta și potențialul ei, terminând fiecare an școlar cu media 10 sau aproape de 10, iar în plan medical nu a avut niciodată vreo stare de boală. În această vară a fost admisă la Facultatea de Drept a Universității București și lucrurile păreau a merge pe un făgaș absolut normal, ea așteptând cu nerăbdare să înceapă cursurile universitare. Încercarea vieții noastre a început în data de 19 august 2025, când, după ce a acuzat dureri în partea dorsală stângă și a avut episoade de hematurie, am mers la un control de rutină la Spitalul Sanador, discuțiile telefonice purtate anterior acestui moment cu cadre medicale indicând ca posibil diagnostic cistită sau cel mult pietre la rinichi.
În urma investigațiilor efectuate a venit ca un trăsnet și diagnosticul „tumoră renală stângă”, recomandându-se operație și scoaterea rinichiului. Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Totul părea ireal, să aflu despre copilul mea că este grav bolnav, deși, după ce luase niște pastile, părea că nu mai are nimic. Solicitând și alte păreri avizate, am aflat că aceasta era singura soluție la acel moment.
În data de 24 august a fost operată fiind realizată nefrectomie totală rinichi stâng. Postoperator a evoluat foarte bine, însă, ca și cum nu ar fi fost suficient diagnosticul stabilit la rinichi, ni s-a spus că boala a evoluat și are metastaze pulmonare, diagnosticul la acest moment fiind de Sarcom Ewing sau Neuroblastom, un diagnostic foarte rar pentru vârsta ei.
Opiniile medicale din România cu privire la reușita tratamentului oncologic au fost total descurajatoare, de aceea am optat pentru efectuarea tratatamentului în străinătate în Europa în principal sau Turcia.
La acest moment suntem în faza de a fi trimis documente medicale către mai multe institute oncologice, un prim pas făcându-l zilele trecute, când am fost primiți la Institutul Oncologic Curie din Paris unde am lăsat documentele medicale și probele biologice, pentru a stabili și ei un diagnostic, în raport de care urmează să ne comunice dacă ne pot primi să facem tratamentul la ei.
Deși pare că suntem în întârziere cu începerea tratamentului, există și o parte bună, dacă poate fi spus așa și anume dorința fetei de a începe cursurile universitare, situație care s-a petrecut ieri și de a participa o perioadă la cursuri, spunându-ne că „ar vrea să o cunoască și pe ea colegii așa cum este acum și nu cum va arata după tratamentul oncologic”, despre care știe că este năucitor și că, printre altele o să îi cadă părul.
Bine că există posibilitatea comunicării scrise, pentru că altminteri nu aș fi fost în stare să vă comunic astfel de trăiri.
Nu știam exact care sunt costurile tratamentului, însă am înțeles că ar fi destul de mari, așa că am declanșat o campanie de strângere de fonduri, deschizând pe numele ei două conturi umanitare în lei și în euro.
Vă transmit aceste conturi, poate aveți posibilitatea să le comunicați altor oameni de bine. Pentru sponsorizări din partea societăților comerciale există posibilitatea de face transferuri bancare în contul unei asociații, aparținând unei prietene care ne-a sprijinit în acestă perioadă.
Nu pot să vă descriu în cuvinte durerea care ne încearcă în această perioadă.
Începând această campanie de strângere de fonduri am fost copleșit de modalitatea în care au reacționat oamenii. Este de-a dreptul copleșitor să vezi cum oameni pe care nu ii cunoști au făcut transferul unor sume de bani, pentru copilul meu. Emoția cea mai mare a fost să văd că există persoane care au donat sume de câteva zeci de lei (20 – 80 de lei), ceea ce mă duce cu gândul la faptul că din puținul lor au luat pentru a ajuta pe cineva în nevoie și cu siguranță să transmită un gând bun. Este un sentiment fantastic să constați că nu ești singur în astfel de momente. Am înțeles semnificația expresiei transformării din „prinț în cerșetor”.
