Puțini dintre locuitorii Caracalului știu astăzi că, din acest oraș, s-a ridicat una dintre cele mai controversate și tragice figuri ale României interbelice: generalul Gheorghe Argeșanu, militar de carieră, ministru al Apărării și, pentru câteva zile, prim-ministru al țării. Povestea sa se împletește cu momente cruciale din istoria României moderne – de la Primul Război Mondial până la tulburările politice ale anului 1939.
Rădăcini caracalene și o educație de elită
Gheorghe Argeșanu s-a născut la 28 februarie 1883, la Caracal, într-o familie cu rădăcini nobile. Tatăl său, Vasile Argeșanu, a fost primar al orașului, iar mama, Constance de Lapommeraye, provenea dintr-o familie franceză cu tradiție medicală – unchiul ei fiind doctorul Ernest de Lapommeraye, participant la Războiul Crimeii.
Tânărul Argeșanu și-a început studiile la Caracal, apoi a urmat liceul în București, la „Matei Basarab”, pe care l-a absolvit ca șef de promoție în 1901. S-a îndreptat spre cariera militară, intrând la Școala de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște, iar în 1903 a absolvit ca sublocotenent. A fost repartizat la Regimentul 9 Roșiori din București și a urmat stagii de perfecționare în armata austro-ungară, la Olmutz (astăzi Olomouc, Cehia).
În Primul Război Mondial, Gheorghe Argeșanu s-a remarcat prin disciplină și curaj. În 1916, a primit ordinul de a coordona trecerea trupelor române prin Carpați, în cadrul campaniei pentru eliberarea Transilvaniei. După luptele de la București și Flandra, a fost promovat maior și numit în statul-major al Diviziei 2 Infanterie.
După Marea Unire, Argeșanu a fost detașat la Divizia 2 Cavalerie, participând la luptele din Ardeal și apoi la ocuparea Budapestei, în august 1919. În 1920 a devenit colonel și a fost numit la Inspectoratul General al Jandarmeriei. A urmat o misiune diplomatică inedită – trimis la Legatia României din Tokyo, apoi la Vladivostok, pentru repatrierea prizonierilor români aflați în lagărele din Siberia.
Întors în țară, Argeșanu a comandat Regimentul 2 Călărași din Caracal până în 1927, apoi a fost numit la București, în fruntea Diviziei 3 Cavalerie. A fost unul dintre puținii ofițeri care au promovat examenul pentru gradul de general, devenind primul general de cavalerie român cu o stea.
Între 1931 și 1937 a condus Diviziile 1 și 2 Cavalerie din București, Arad și Slatina, demonstrând o capacitate remarcabilă de comandă. Pe 10 mai 1937, de Ziua Națională, a fost avansat general de divizie și numit comandant al Corpul 2 Armată, cu sediul în Capitală.
Omul de încredere al regelui Carol al II-lea
Odată cu instaurarea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, la 11 februarie 1938, Argeșanu a fost cooptat în cercul de generali apropiați monarhului. În martie 1938 a fost numit ministru al Apărării Naționale, într-un guvern condus de patriarhul Miron Cristea.
După asasinarea premierului Armand Călinescu de către legionari, pe 21 septembrie, regele l-a desemnat pe Gheorghe Argeșanu prim-ministru – o poziție pe care a deținut-o doar câteva zile, între 21 și 28 septembrie 1939.
În acea perioadă tensionată, atmosfera din jurul Palatului Regal era una de teroare și urgență. Diplomatul Grigore Gafencu, ministru de Externe în guvernul Argeșanu, descria momentul ca fiind „de o gravitate aproape apocaliptică”. Regele cerea răzbunare imediată pentru uciderea lui Călinescu, iar noul premier a fost însărcinat cu aplicarea represaliilor.
În doar câteva zile, 256 de legionari au fost executați în lagărele de la Miercurea Ciuc, Vaslui, Râmnicu Sărat și alte locuri. A fost o perioadă sângeroasă, menită să arate că statul nu cedează în fața extremismului, dar care avea să-l coste pe Argeșanu însăși viața, doi ani mai târziu.
Sfârșitul tragic al unui militar disciplinat
După venirea la putere a legionarilor în septembrie 1940, Gheorghe Argeșanu a fost arestat. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, a fost ucis în închisoarea Jilava, împreună cu alți foști demnitari, în cadrul „masacrului de la Jilava”.
Soția sa, Sanda Argeșanu, avea să trăiască drama pierderii sale, iar numele generalului – cândva simbol al datoriei și disciplinei militare – a fost multă vreme umbrit de evenimentele care i-au marcat sfârșitul.
Gheorghe Argeșanu rămâne o figură complexă: un militar dedicat, format în spiritul datoriei și al onoarei, dar prins într-o epocă de tulburări politice și violență. A fost generalul care a condus armate pe front, a reprezentat România în Extremul Orient și a ajuns, fie și pentru o săptămână, în fruntea Guvernului țării sale.
Gheorghe Argeșanu face parte din galeria personalităților oltene care au lăsat o amprentă puternică în istoria României moderne.
