Mihai Eminescu, cel mai mare poet național al României, a avut opinii clare și ferme despre politică, iar multe dintre acestea sunt reflectate în scrierile sale, în special în articolele jurnalistice pe care le-a publicat în timpul vieții.
Astăzi, se împlinesc 175 de ani de la naştere şi, totodată, este şi Ziua Culturii Naţionale.
Eminescu a fost un critic înverșunat al corupției politice și al lipsei de integritate în rândul politicienilor. A fost un susținător al naționalismului românesc, dar și al valorilor tradiționale și al păstrării identității culturale. În perioada în care a activat ca jurnalist, Eminescu a fost un adversar al influenței străine asupra României, dar și al ideologiilor externe care ar fi putut dăuna intereselor naționale.
În ceea ce privește politica românească, Eminescu a avut o atitudine critică față de clasa politică a vremii, pe care o considera coruptă și concentrată mai mult pe interesele personale şi nu pe binele națiunii. În poeziile și articolele sale, el vorbea despre pericolele pe care le aduceau aceste practici asupra statului român și a democrației.
De asemenea, Eminescu considera că România ar trebui să își construiască un sistem politic stabil și echilibrat, fără influențe străine și fără derapaje către extremisme politice.
Printre lucrările sale cele mai cunoscute care reflectă viziunea sa politică se numără articolele din „Timpul”, un ziar în care Eminescu a scris despre teme legate de politică, cultură și societate.
În concluzie, Mihai Eminescu a avut o viziune politică bazată pe conservatorism, naționalism, lupta împotriva corupției și apărarea valorilor tradiționale ale poporului român.
Articole politice în ziarul Timpul
Eminescu a fost redactor și colaborator la ziarul Timpul, unde a scris o serie de articole politice. În aceste articole, a criticat dur corupția, abuzurile de putere și influențele străine în politica românească. De asemenea, s-a opus ideologiilor liberale care amenințau valorile tradiționale ale țării.
În articolul „Despre partide”, Eminescu scria despre pericolele pe care le aduceau partidele politice divizate, acuzându-le că sunt mai interesate de „chestiuni proprii, uitând dânşii binele pentru ţară”. Poetul nemiririi noastre nu a iertat niciun partid de la acea vreme, fiecare fiind analizat şi criticat .
