Într-o zi de 1 iulie 1979, oraşul de câmpie, Slatina, avea să fie ridicat la rangul de municipiu. Prin decizia politică de la acea vreme, Slatina începe o nouă etapă în istoria sa, fiind un punct important pe harta „României multilateral dezvoltate”.
Slatina de azi nu ar fi putut fi, ceea ce încă mai este, fără decizia Consiliului de Stat şi a Guvernului de a construi o uzină importantă.
Slatina a crescut cu fiecare an, a urcat fiecare treaptă a dezvoltării urbane. De la o simplă aşezare la vamă, de la târg la comună, de la comună urbană la oraş, iar din 1979, municipiu. 1 iulie 1979 este o zi de referinţă în istoria locală. Oraşul Slatina devine ceea astăzi este MUNICIPIUL SLATINA.
Conform Decretului nr. 281 din 27 iulie 1979, pentru organizarea ca municipii a oraşelor resedinţă de judeţ, emis de Consiliul de Stat sl Republicii Socialiste România (RSR), publicat în Buletinul Oficial nr. 69, din 1 august 1979, oraşele resedinţă de judeţ: Alexandria din judeţul Teleorman, Bistriţa din judeţul Bistriţa-Năsăud, Miercurea-Ciuc din judeţul Harghita, Sfântu Gheorghe din judeţul Covasna, Slatina din judeţul Olt, Slobozia din judeţul Ialomita, Vaslui din judeţul Vaslui şi Zalău din judeţul Salaj, se organizeazã ca municipii, pe data de 1 iulie 1979. Prin acest decret, semnat de tovarăşul Nicolae Ceaușescu, președinte al Consiliului de Stat şi preşedinte al RSR, se modifica şi anexa Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. În Buletinul Oficial nr. 103, din 19 decembrie 1979, era publicată Legea 28/1979 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 281/1979 pentru organizarea ca municipii a oraselor resedinţă de judeţ.
