Astăzi, 20 ianuarie, nu sărbătorim ziua de naştere a Slatinei. Celebrăm un moment administrativ, care a avut loc în sala mare a Curţii Domneşti de la Târgovişte, încăperea din apropierea Turnului Chindiei. A fost redactat un document, semnat apoi de unchiul cu origini cumane al lui Mircea cel Bătrân, Vladislav I Vlaicu. Oameni mari, momente măreţe.
Documentul semnat de înaltul demnitar este astăzi un act care atestă faptul că Slatina era, în acel moment, un loc foarte important. Astăzi, documentul, care menţionează Slatina şi Brăila, este bine conservat la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Braşov.
Slatina a cunoscut diversele etape ale dezvoltării, a ajuns în prezentul cu care suntem contemporani. Slatina ne spune poveşti frumoase, însă ne roagă să-i oferim un viitor şi mai frumos. Asta ţine de fiecare dintre noi, cei care trăim în acest oraş şi cei care au în fişa postului dezvoltarea urbei. Slatina poate arăta şi mai bine, poate fi pe o treaptă superioară. Voinţă să fie şi dorinţa de a nu consuma energia cu lucruri pe care vântul le ia când trece prin zonă.
Centrul Vechi este imaginea oraşului nostru şi a noastră, totodată. Ne place, nu ne place, ne putem simţi ofensaţi de acestă afirmaţie, dar e alt adevăr? Soluţii ar fi, voinţă şi seriozitate trebuie. Centrul Vechi nu e pentru noi, e pentru generaţiile care vin. Slatina trebuie să crească. Dar pentru asta e nevoie de oameni care să ude rădăcinile cum şi cât trebuie. Slatina se vede frumos. Şi merită tot ce e mai bun.
S-a spus că Slatina e dragostea noastră, că e casa noastră… Cum ar trebui să arate dragostea faţă de casa noastră? Ca în prezent? Se poate şi mai bine. Slatina trebuie să creeze poveşti frumoase pentru viitor. Slatina este şi va fi un loc de poveste.
La mulţi ani, Slatina!
La mulţi ani, slătineni!
