După Revoluție, Slatina a fost „sub managementul” aceleiași formațiuni politice din care face parte actualul primar și fost deputat PSD, Emil Moț. A existat, în istoria post revoluție a administrației Slatinei, o scurtă escală, dar care nu avea să afecteze, în nici un fel, destinația finală.
După Revoluție, Păunescu (primarul Slatinei, la acea vreme, învins mai târziu de către Darius Vâlcov) a transformat orașul într-o fantomă, o perioada în care corupția locală a atins cele mai înalte cote din istoria orașului, acesta funcționând fără absolut nici o strategie și nici o direcție. Exista doar inerția „descurcatului” și frica generată de incertitudine și instabilitate.
Apariția bișnițarilor, a tarabelor, a cămătarilor, a discotecilor și a barurilor mizerabile cu „păcănele” au fost un fenomen de normalitate al acelor timpuri. După cum spuneam, Slatina devenea victimă a influenței unui singur om și a camarilei acestuia. La acea vreme nu se putea vorbi despre instituții anticorupție, motiv pentru care s-a furat din banul public ca-n vestul sălbatic, fără ca nimeni să fie tras la răspundere. De asemenea din punct de vedere social, lucrurile stăteau foarte prost, locurile de muncă deveneau din ce în ce mai puține, rata șomajului atinsese și ea cote alarmante.
Fabricile din Slatina au fost devalorizate, o parte au devenit ruină, o parte au devenit fier vechi și doar câteva au reușit să fie recuperate, oamenii și-au pierdut locurile de muncă. Scandalurile și bătăile erau la ordinea zilei. Nu trecea o zi fără să auzi pe stradă dintr-un apartament cum un bărbat își snopea în bătaie nevasta. Slatina devenise un oraș fantomă în care cuvintele de ordine erau violența și neajunsurile. Pe zi ce trece, vedeai pe stradă din ce în ce mai multă lume îmbrăcata modest, cu haine din ce în ce mai închise la culoare, oameni cu chipurile pline de tristețe și preocupare… Slatina era deja resemnată, iar viitorul nu promitea absolut nici o schimbare în mai bine.
După o perioadă în care Păunescu a stors până la ultimă fărâmă din ce mai rămăsese din Slatina, de-a lungul mai multor mandate, în sfârșit, „Dinastia Păunescu” avea să piardă alegerile.
„Luarea” puterii din ghearele formațiunii actualmente PSD-iste a fost foarte dificilă, frâiele orașului fiind preluate mai departe de către administrația lui Darius Vâlcov. Lucrurile au început să se miște încet-încet, Slatina începea să capete contur, iar monopolul asupra banului public începea, la rândul lui, să se facă sub alte forme.
Transformarea PNA-ului în DNA avea să schimbe nu doar orașul nostru, ci și felul în care traficul de influență urma să funcționeze, această infracțiune fiind una dintre constatările cele mai frecvente și care avea să țină, pentru mult timp, titlurile ziarelor de atunci.
Această infracțiune este însăși definiția primarului Darius Vâlcov, omul ce urma să ajungă, mai târziu, în capitală, ca senator și mai apoi șeful Ministerului Bugetului și terminând ca Ministru al Finanțelor Publice. O goană după bani care a definit sfârșitul tragic al carierei unui om care, undeva pe drum, „s-a pierdut” în hățișul corupției și al intereselor. Darius Vâlcov n-a fost întotdeauna așa!
În perioada PDL-istă l-am putut vedea ținând piept unui întreg Consiliu Județean Olt căruia îi făcea opoziție. L-am văzut cum își dorea să aducă bani în Slatina pentru diferite proiecte. Dar, din păcate, așa cum spuneam, Darius Vâlcov „s-a pierdut pe drum”. Cu vederea învăluită de mirajul puterii, PSD „l-a ajutat definitiv” să prindă gustul banului și al puterii, motiv pentru care Vâlcov a încetat să mai muncească pentru comunitate, ci a început să muncească pentru a face mai mult și mai mult, dar de data aceasta, nu pentru slătineni, ci pentru sine.
Puterea pe care o dobândise l-a făcut să uite „contractul” cu slătinenii, motiv pentru care ignoranța l-a îndemnat să schimbe partidele și să-și trădeze până și conștiința. A devenit membru PSD în cea mai toxică și odioasă alianță pe care a avut-o România și pe care și astăzi o urăște o țară întreagă, USL. Apoi a urmat inevitabilul… .
În ciuda actelor de corupție săvârșite de către Darius Vâlcov, Slatina a reușit totuși să facă niște pași înainte, spre deosebire de coșmarul de dinainte. Nu a mai durat mult și lucrurile aveau să revină la acel sinistru al „normalității” unui oraș în care timpul încremenește, iar praful începe să se aștearnă din nou peste cartierele Slatinei care începuseră timid să dea semne de revigorare.
Au urmat apoi mandatele de primar ale mai multor oameni, multe interimate, dar Slatina intra încă o dată pe un curs descendent, ceea ce face și acum și nimic nu pare să mai poată opri orașul din acest declin.
În 2016, așa cum bine știți, au fost alegeri locale, iar candidatul PSD, Emil Moț, a câștigat Primăria Slatina pe valul unui plăpând abur al unei remineșcențe a ceea ce obișnuia să fie odată, Darius Vâlcov. Emil Moț se împotmolește în situații copilărești, iar impresia generală este că acesta nu deține controlul orașului. În primul mandat se împiedică de chestiuni mărunte, gen câinii vagabonzi care au pun stăpânire pe oraș. Se împiedica de chestiuni și interese cum ar fi Parcul industrial, pe care în loc să-l fructifice, îl înstrăinează – așa cum se anunța, și anume, vânzarea a hectare întregi din Parcul Industrial către o firmă austriacă, un precedent care poate distruge visul slătinenilor de a avea un Parc de activități economice pe care să-l fructificăm la adevărata lui capacitate, mai ales în noul context al drumului expres.
Slatina îți lasă impresia unui oraș care se dezvoltă haotic și care se află sub asediu. Praf, multe ruine, gropi, case cu tencuială căzută, blocuri cu fațade și acoperișuri neglijate. Dacă m-ar întreba cineva, i-aș spune că actuala administrație conduce, nu doar Slatina, ci întreg județul, către cea mai neagră perioadă din istoria sa și nici măcar nu trebuie să dau nume sau să indic vinovații, pentru că toți avem ochi de la Dumnezeu ca să vedem și să înțelegem cine se face vinovat de imaginea deprimantă a ceea ce a devenit Slatina sub această conducere a administrației locale.
Nicu Rada
Nicu RADA este activist civic și antreprenor în sectorul ITC.
