România are un premier auster, pare a fi mesajul. Bun de dus în munţi, în retragere, spre rugăciune. Campania premierului, legată de suta de lei, ori pare o stategie politică tristă, ori e la mişto. Constructivă nu e deloc.
E corect că poţi să-ţi iei ceva cu 100 de lei, pe care nu-l putem numi coşul zilnic. Poate în accepţiunea lui Marcel.
Ce şi-a cumpărat de 93,50 lei, este, să zicem, coşul zilnic pentru o persoană austeră, un muncitor care primeşte minimul pe economie (adică vreo 1981 lei net) şi care mai zice: „mai las şi pentru mâine”. Dar dacă mergi în fiecare zi să îţi cumperi ceva de 100 de lei x 30 de zile, ajungi să dai 3000 lei doar pentru mâncare. Fără să te mai încalţi, îmbraci, să mai iei produse de necesitate casnică, fără să te mai îngrijeşti de maşină etc. Dar dacă eşti cap de familie şi soţia ori are un salariu mai mic, ori poate nu munceşte? Dacă mai ai şi copii în întreţinere?
Mesele protocolare ale premierului costă tot 100 de lei? Atât o fi fost meniul de nuntă la paranghelia fiului.
Strategie de comunicare foarte slabă. Te faci de râs cu aşa ceva. Cine mai cunoaşte, ştie că cineva a mers şi a studiat supermarketul, ştie cam ce ar cumpăra, în general, un om, i-a făcut lista de cumpărături şi i-a prezentat harta magazinului, ca să pară că e de-al casei. S-a stabilit şi preţul. Să nu fie 90, dar nici 100, că bate la ochi. Să fie ceva nici la jumătate, că pare calculat, să fie sub jumătate, pentru impactul emoţional.
Domnul Ciolacu ar trebui să facă alte experimente. Să fie cap de familie pentru o săptămână. Coşul de cumpărături al domnului Ciolacu pare al unei persoane aflate la dietă. Aşa cum a fost băgată şi ţara asta cu ultimele guvernări.
